- funébru
- adj. m. (sil. -bru), pl. funébri; f. sg. funébrã, pl. funébre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
funébru
Look at other dictionaries:
funebru — FUNÉBRU, Ă, funebri, e, adj. De înmormântare. ♢ Marş funebru = melodie solemnă şi tristă, compusă mai ales în ton minor, care se cântă de obicei la înmormântări. ♦ Trist, jalnic, lugubru. – Din fr. funèbre, lat. funebris. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
funest — FUNÉST, Ă, funeşti, ste, adj. Care aduce nenorocire, moarte; fatal. ♦ Trist, funebru, sinistru. – Din fr. funeste, lat. funestus, it. funesto. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FUNÉST adj. 1. v. dezastruos. 2. fatal, nefast, sinistru,… … Dicționar Român
mortuar — MORTUÁR, Ă, mortuari, e, adj. Care ţine de mort (II), de moarte sau de înmormântare, privitor la mort, la moarte sau la înmormântare; funerar, funebru. [pr.: tu ar] – Din fr. mortuaire, lat. mortuarius. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
car — CAR1, cari, s.m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros şi cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. – lat. carius (= caries). Trimis de valeriu, 30.10.2008.… … Dicționar Român
dric — DRIC, dricuri, s.n. 1. Scheletul de sus al unui car (fără roţi şi loitre). ♦ Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate încărca pe un asemenea schelet. 2. Vehicul special, tras de cai, care poartă mortul la groapă; car mortuar. ♢ expr.… … Dicționar Român
mormântal — MORMÂNTÁL, Ă, mormântali, e, adj. (livr.) 1. De mormânt. ♢ Tăcere (sau linişte) mormântală = tăcere (sau linişte) deplină, absolută. 2. De înmormântare, funebru. – Mormânt + suf. al. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MORMÂNTÁL… … Dicționar Român
sepulcral — SEPULCRÁL, Ă, sepulcrali, e, adj. (livr.) 1. Care aparţine mormântului, privitor la mormânt. 2. Ca de mort. – Din fr. sépulcral, lat. sepulcralis. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SEPULCRÁL adj. funebru, mormântal. (Cu un glas… … Dicționar Român
bocet — BÓCET, bocete, s.n. 1. Plâns zbuciumat, însoţit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Lamentaţie improvizată, de obicei versificată şi cântată pe o anumită melodie, care face parte din ritualul înmormântărilor (la ţară); cântare de mort … Dicționar Român
caravană — CARAVÁNĂ, caravane, s.f. 1. Convoi de oameni şi de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună acelaşi drum. ♦… … Dicționar Român
cortegiu — CORTÉGIU, cortegii, s.n. Şir de persoane care însoţesc o ceremonie; convoi. ♦ fig. Şir, înşirare. – Din it. corteggio, fr. cortège. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CORTÉGIU s. 1. v. alai. 2. v. procesiune … Dicționar Român
